Singurul mod rezonabil de a face educatie este de a fi tu însuţi exemplar.” Einstein

marți, 7 ianuarie 2014

{ Bine spus! }

Departajandu-ma total de apucaturile doamnei care se pretinde dascal si care ne face bransa de ras si ne taraste in mocirla ei si fara a fi un fan Mandruta.nu pot ramane neimpresionata de acest articol care merita citit cap-coada!

Doar o naţiune de loaze îşi urăşte dascălii

de Lucian Mîndruţă Publicat la: 07.01.2014 22:05 Ultima actualizare: 07.01.2014 22:13

N-am să pot vedea niciodată vreo piesă de Caragiale fără să-mi aduc aminte de lectura profesoarei mele de română din Mihai Viteazul. N-am să mă emoţionez vreodată într-un muzeu de istorie fără să-mi aduc aminte cu drag de Moş Mugur, profesorul cel mai iubit dintre toţi. Şi chiar când am să urăsc ceva din toată fiinţa mea, n-am să urăsc mai mult decât am urât matematica, la 18 ani, când era ea sau prietena mea. Fără să pot alege, că aveam examen de admitere!
Se vorbeşte mult zilele astea despre profesoara care ar fi pretins un cadou mai frumos la sfârşit de an. Dar nu se vorbeşte deloc despre cadoul urât pe care România îl face în fiecare zi dascălilor ei:
Viaţa lor.
Da, chiar viaţa lor, aşa cum e ea acum. V-aţi întrebat vreodată care e diferenţa între promisiunea meseriei de profesor şi realitatea ei, cu adevărat? V-aţi gândit vreodată că pentru un copil care îşi iubeşte profesorul şi chiar reuşeşte să ajungă ca el, rezultatul e de cele mai multe ori nefericirea? V-aţi gândit la cum se simte un om căruia, în afară de tot mai puţini dintre elevii lui, aproape nimeni în restul societăţii nu-i acordă respect? V-aţi întrebat cum pleacă acasă în fiecare seară un intelectual al cărui statut de profesor e luat în râs de gloata care nici măcar nu mai are vreun motiv să-şi amintească la ce e bună învăţătura?
Gândiţi-va cum e ca în fiecare zi să realizezi că în jurul tău respectul ajunge la loazele cu relaţii şi poziţii nemeritate. Că funcţiile merg la canaliile de partid capabile de orice mizerie. Că banii ajung la analfabeţi. Şi că viitorul nostru, al tuturor, e girat de repetenţi şi impostori.
Gândiţi-vă cum e să ştii, ca dascal, câte parale face fiecare dintre cei care au ajuns în posesia acestei ţări. Doar deschizând televizorul şi urmărindu-le gramatica şi ideaţia. Gândiţi-vă cum e să ştii că, orice ai face, respectul majorităţii producătoare de lână (căci ce altceva pot face oile?) va merge la ăştia. La cei care nu ştiu, dar se bat cu pumnii în piept, pentru că doar el nu sună a gol. La elevii cei mai proşti ai naţiunii, dătători dintr-o dată de modele, ctitori de capele, inventatori de tunuri şi ţepe şi loaze care-ţi râd în nas:
“Da, bah, n-am avut nevoie de învăţătură! M-am descurcat!”
Despre asta e vorba. Nu despre salariul mic şi privatiuni. Ci despre conştiinţa că dimineata, când ajungi la catedra şi ridici capul la copiii tăi (pentru da, pentru un dascăl adevărat chiar sunt copiii LUI), e tot mai greu, cu fiecare zi, să le spui fraza care te-a adus şi pe tine în această meserie:
“Dragii mei, şcoala te face cu adevărat om…”

 sursa



4 comentarii:

Anonim spunea...

Dragă Ana,

Mi-a plăcut mult articolul. Îţi mulţumesc! :) De fapt, îmi plac în general articolele de pe blogul tău, dar acesta e unul dintre cele mai frumoase.
Cred că fraza "Dragii mei, scoala te face cu adevărat om." este printre cele mai frumoase pe care le-am citit în ultima perioadă, însă sunt sigură că niciodată nu am auzit-o spusă de vreun profesor de-al meu, din păcate, deşi am făcut 12 ani de şcoală, acum sunt la facultate. Şi nu, nici măcar aici nu se "schimbă treaba".
Astăzi citeam un articol frumos pe Doxologia, referitor la menirea profesorului: http://www.doxologia.ro/educatie/interviu/chemarea-profesorului-este-de-lupta-cu-minciuna?fb_action_ids=1454213754802299&fb_action_types=og.likes&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B1405247763047117%5D&action_type_map=%5B%22og.likes%22%5D&action_ref_map=%5B%5D
Şi stăteam şi mă gândeam cu tristeţe că sunt elevi care efectiv niciodată nu au dat de astfel de oameni,în viaţă.
"V-aţi gândit vreodată că pentru un copil care îşi iubeşte
profesorul şi chiar reuşeşte să ajungă ca el, rezultatul
e de cele mai multe ori nefericirea?" Ţin minte că în şcoala primară îmi doream să fiu ca o învăţătoare cu care făceam română, îmi plăcea atât de mult de dânsa, acum după atâţia ani, sunt la Litere, dar nu fac modulul pedagogic pentru a fi profesoară. Motivul? Toate cele scrise de tine mai sus, dar poate că lipsa de respect şi de consideraţie a elevilor, lipsa gândului însuşi că "totuşi, poate profesorul chiar merită un minim de respect" nu sunt motivele principale. Motivul principal este dezgustul pe care-l am faţă de programă şi de minciunile care trebuie băgate în mintea elevilor şi care mai trebuie să fie şi credibile( de la minciuna "nevinovată" de genul: "citiţi această operă fiindcă trebuie", ştiind că respectivul text poate nu aduce niciun dram de dezvoltare intelectuală, ca să nu zic şi spirituală elevilor, dimpotrivă) şi de ce acest lucru? Fiindcă aşa cum ai spus tu, puterea o deţin loazele cărora nu le pasă nici de profesori, nici de elevi nici de şcoală.

Iulia.

Ana spunea...

Draga Iulia,bine ai venit!
Si multumesc pt cuvintele tale!

Desi gandesc exact ca in articol,nu sunt eu autoarea,ci Lucian Mandruta.

Cat despre modul,eu zic sa il faci,inca mai sper sa se indrepte treburile si sa ajunga normale,si apoi nu strica sa il ai facut ,nu se stie cand poti avea nevoie, oricum,tu decizi!
TE mai astept.
Seara placuta!

Anonim spunea...

Îţi mulţumesc şi eu, Ana!

În legătură cu modulul, nu ştiu, acum ar fi puţin complicat să-l fac, din moment ce nu m-am înscris la început, plus că aş vrea să lucrez mai mult în domeniul traducerilor sau la vreo revistă de cultură, editură etc. Partea bună e că pot face oricând modulul şi după terminarea facultăţii, în cazul în care aş dori să intru în învăţământ, deşi sincer...nu ştiu ce să zic, eu sunt încă şocată de unii profesori care pot să apere cu atâta fervoare anumite lucruri care alterează viziunea elevilor despre viaţă,oameni, chiar despre ei înşişi (ca să nu zic chiar că dăunează unei viziuni care e încă în formare, cum e cea a unui elev)
şi nu-mi dau seama dacă ei chiar cred ceea ce spun şi nu observă nimic rău în acele lucruri sau observă dar preferă să nu spună.
Îmi cer scuze, nu vreau să par indiscetă, dar aş vrea să te întreb dacă predai o materie ce ţine de domeniul filologiei sau una de domeniul ştiinţelor exacte? :)
Nu ştiu de ce, dar de câtva timp am impresia că în ceea ce priveşte formarea unei viziuni, educarea (atât pe plan intelectual cât şi social), munca unui profesor de ştiinţe exacte este puţin mai uşoară. Dar doar din acest punct de vedere.

O seară plăcută îţi doresc şi eu!

Iulia.

Ana spunea...

Draga Iulia,tu cunosti mai bine ce-ti trebuie :)

Nu predau stiinte exacte! O zi faina, sa ai!

asculta


Acatist de multumire, Slava lui Dumnezeu pt. toate- (Marian Moise)
Asculta mai multe audio diverse
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...